Un sistem de comunicare, care de-a lungul întregii vieţi privilegiază
pe unii in timp ce altora le cere să investească ani de eforturi
pentru a ajunge la un grad scăzut de cunoaştere este fundamental
nedemocratic. Deşi, ca oricare limbă, esperanto nu este perfectă,
ea depăşeşte orice rival în domeniul egalităţii
în comunicarea mondială.
Noi susţinem
că inegalitatea lingvistică dă naştere la inegalitate
în comunicare la toate nivelele, inclusiv la nivel internaţional.
Noi suntem o mişcare pentru comunicare democratică.
Fiecare limbă etnică este legată de o anumită cultură
şi naţiune. De exemplu, elevul care studiază engleza învaţă
despre cultura, geografia şi politica ţărilor anglofone, în
speţă SUA şi Marea Britanie. Elevul care învaţă
esperanto învaţă despre o lume fără graniţe
în care fiecare ţară se prezintă ca "acasă".
Noi susţinem
că educaţia prin intermediul unei limbi etnice este legată
de o anumită perspectivă asupra lumii. Noi
suntem o mişcare pentru o educaţie transnaţională.
Doar un mic procentaj din acei care studiază o limbă străină
reuşesc să o stăpânească bine. Însuşirea
completă a limbii esperanto este posibilă şi prin studiu individual.
Diferite studii au demonstrat efectele propedeutice ale limbii esperanto în
învăţarea altor limbi. Esperanto este recomandată şi
ca element central în conştientizarea lingvistică a elevilor.
Noi susţinem
că dificultăţile limbilor etnice vor constitui întotdeauna
un obstacol pentru mulţi elevi, care ar profita totuşi de cunoaşterea
unei a doua limbi. Noi suntem o mişcare
pentru educaţie eficientă.
Comunitatea esperantistă este una din puţinele comunităţi
lingvistice mondiale ai cărei vorbitori sunt, fără excepţie,
bilingvi sau multilingvi. Fiecare membru al comunităţii a acceptat
sarcina de a învăţa cel puţin o limbă străină
până la nivelul de vorbire. În multe cazuri aceasta conduce
la cunoaşterea şi îndrăgirea mai multor limbi şi
în general la un orizont personal mai larg.
Noi susţinem
că vorbitorii oricărei limbi, mari sau mici, trebuie să dispună
de o şansă reală de a-şi însuşi o a doua limbă
la un nivel înalt de comunicare. Noi suntem
o mişcare pentru realizarea acestei şanse.
Repartizarea inegală a puterii între limbi este garanţia
nesiguranţei lingvistice constante sau a supremaţiei lingvistice
asupra unei mari părţi a populaţiei lumii. În comunitatea
esperantistă vorbitorii limbilor mari sau mici, oficiale sau neoficiale,
se întâlnesc pe un teren neutru graţie dorinţei reciproce
de compromis. Acest echilibru între drepturi şi responabilităţi
lingvistice creează un precedent pentru găsirea şi evoluarea
altor soluţii împotriva inegalităţii şi conflictelor
lingvistice.
Noi susţinem
că vastele diferenţe de potenţial între limbi subminează
garanţiile exprimate în atâtea documente internaţionale
referitoare la tratare egală fără deosebire de limbă.
Noi suntem o mişcare pentru drepturi lingvistice.
Guvernele naţionale consideră marea diversitate de limbi din lume
o barieră în comunicare şi evoluţie. Totuşi, pentru
comunitatea esperantistă diversitatea lingvistică este o sursă
constantă şi indispensabilă de îmbogăţire.
Prin urmare, fiecare limbă, ca orice specie vie, este valoroasă
prin ea însăşi şi demnă de protecţie şi
suport.
Noi susţinem că
politica comunicării şi a evoluării, dacă nu este bazată
pe respectul şi susţinerea tuturor limbilor, condamnă la moarte
majoritatea limbilor lumii. Noi suntem o mişcare
pentru diversitate lingvistică.
Fiecare limbă îi eliberează şi îi ingrădeşte
pe vorbitorii ei, dându-le posibilitatea de a comnica între ei
şi barându-le comunicarea cu alţii. Concepută ca mijloc
de comunicare universală, esperanto este unul dintre marile proiecte
funcţionale ale emancipării omului, proiect care dă fiecărui
om posibilitatea de a participa ca individ în cadrul colectivităţii
umane, cu rădăcini puternice în cultura lui locală şi
în identitatea lui lingvistică, fără însă
a fi limitată la ele.
Noi susţinem
că folosirea exclusivă a limbilor naţionale ridică în
mod inevitabil bariere în calea libertăţii de exprimare, comunicare
şi asociere. Noi suntem o mişcare
pentru emanciparea omului.
Praga, iulie 1996